| Cum se odihnesc tinerii? La discotecile din sate fetele sar în sus şi strigă, iar băieţii sprijină pereţii Nu voi descoperi nici un secret dacă voi afirma că distracţiile sunt cele mai preferate de tinerii noştri. Astăzi prea puţini sunt dintre acei care pun pe primul plan cartea, dar... nu-i nici o supărare, aşa sunt vremurile. Spre deosebire de oraş, unde tineretul mai are de ales unde să-şi petreacă timpul liber, băieţii şi fetele din localităţile rurale se confruntă cu mari probleme or, în afară de discotecă, satul moldovenesc contemporan nu-ţi acordă nimic. Am mers şi eu la discoteca din satul natal să văd cum se distrează tineretul. ...Este ora 22.00. Afară e deja întuneric de-a binelea, iar fulgii de zăpadă îmi joacă răzleţ în faţă. Urc douăzeci de trepte şi intru pe uşa discotecii – luminile roşii, galbene, albastre, albe fug de pe un perete pe altul, de parcă s-ar juca. Nu este lume multă, doar vreo zece fetiţe de prin clasa a şaptea dansează şi râd vesel. Mă aşez pe un scaun şi aştept „protagoniştii” materialului pe care urmează să-l scriu. Abia la ora 22.00, sala se umple ochi. Ţipete, sărituri, fum de ţigară – toate trădează modul de distracţie a tineretului de la ţară (dar parcă la oraş este altfel?). Marea majoritate a tineretului o constituie elevii claselor VII-XI-a – fetele, îmbrăcate una mai deocheată decât alta (săreau de mama focului, ca să atragă atenţia băieţilor), şi băieţii, veniţi să sprijine pereţii sau să danseze „un medleac”. La discoteca din sat oamenii maturi sau căsătoriţi nu vin, fiindcă a doua zi te vorbeşte toată lumea. Până ce DJ-ul alege melodia, se lasă o linişte profundă, iar apoi... totul o ia de la început. Nu mai pot răbda şi merg spre ieşire. Las în urmă perechile care se legănau în ritmul unei melodii cu cuvinte neînţelese... Natalia BARAN, studentă la facultatea de ziaristică a USM Observatorul de Nord Nr.10 (351), 10 martie 2006 | |